Uleiul volatil de ienupar

• Se extrage din fructele de ienupăr (Juniperus communis, mai multe specii din familia Cupressaceae) 
• Are un conţinut bogat în monoterpene.
• Are o culoare galben-verzui pal şi un miros plăcut de terebentină.
• Este un bun antispastic, analgezic, antiinflamator şi antireumatic, antiseptic, diuretic şi expectorant, tonic, diuretic, depurativ, emenagog, combate formarea calculilor.
• Se foloseşte sub formă de frecţii antireumatice, în caz de artrite şi reumatism sau pentru curăţarea şi tonifierea pielii (diluat, sub formă de apă aromatică).
• Pentru uz intern, se recomandă în bronşite, enterocolite, colici abdominale, balonare, litiază biliară şi urinară, infecţii urinare şi respiratorii, amenoree şi dismenoree

Introducere in aromaterapie

Aromaterapia este ştiinţa folosirii în terapie a uleiurilor volatile (aetherolea); acestea sunt extracte concentrate din anumite plante aromatice, sub formă de lichid uleios, cu miros puternic, aromat.

Uleiurile volatile au în general proprietăţi antimicrobiene (sunt active în cazul infecţiilor cu bacterii, virusuri, fungi sau paraziţi) şi insecticide. De asemenea, există şi uleiuri cu proprietăţi de stimulare a funcţiilor digestive, a secreţiilor hormonale, a mecanismelor imune sau care influenţează activitatea unor aparate şi sisteme (sistem nervos, circulaţia sangvină etc.).

De multe ori, uleiul volatil păstrează proprietăţile şi indicaţiile plantei din care este obţinut.

Reguli de practică a aromaterapiei:

• Nu se folosesc pentru uz intern decât uleiurile care sunt certificate ca 100% naturale şi au specificat pe etichetă că se pot administra intern.
• Uleiurile se aplică pe piele numai după diluare într-un ulei de masaj (bază), care poate fi: ulei de migdale, ulei de sâmburi de struguri, ulei de soia, ulei de jojoba, ulei de măsline sau chiar şi uleiul de floarea-soarelui presat la rece.
• Este indicat să se evite contactul uleiului volatil cu ochii.
• Precauţii speciale în folosirea uleiurilor volatile trebuie luate la gravide sau în caz de epilepsie.

Modalităţi de utilizare:

Masaj: se diluează 5 picături de ulei volatil la 10 ml ulei de masaj (bază).
Baie: se adaugă 6-10 picături de ulei volatil pentru o baie caldă, exact înainte de a intra în cadă; imediat după ce se picură uleiul, agitaţi uşor apa, pentru a se forma o peliculă omogenă pe suprafaţa ei.
Vaporizare: se foloseşte lampa de aromaterapie, umplându-se vasul pe trei sferturi cu apă şi adăugând 4 picături de ulei, după care aprindem lumânarea de dedesubt. Atenţie, nu lăsaţi lampa nesupravegheată.
Inhalare: Se pune o picătură de ulei volatil pe batistă, pe pernă, aşternut sau chiar pe îmbrăcăminte sau se adaugă mai multe picături într-un vas cu apă fierbinte şi se inhalează aburul.

Iată câteva uleiuri volatile cu efecte antidepresive, stimulente şi dinamizante: busuioc, bergamotă, salvie, grepfrut, iasomie, lavandă, mandarine, portocal, lămâi, trandafir, santal, ylang-ylang.

Atenţie! Aromaterapia nu este compatibilă cu homeopatia. Remediile homeopate pot fi inactivate dacă folosiţi uleiuri volatile în timpul administrării lor.

sursa: www.apifitoterapie.ro

Introducere in apiterapie

Apiterapia este o metodă de tratare şi prevenire a îmbolnăvirilor prin utilizarea produselor apicole. Prin utilizarea sa, beneficiem indirect şi de efectele plantelor polenifere şi nectarifere, efectul unui produs apicol fiind diferit în funcţie de sursa de la care provine.

Pentru a fi un apiterapeut adevărat, trebuie să iubeşti şi să respecţi albinele şi să le ajuţi de câte ori ai posibilitatea. În natură, viaţa albinelor e strâns legată de aceea a plantelor cu flori şi a arborilor, pe care le polenizează şi le ajută să dea un rod bogat. De aceea, oricine doreşte să răsplătească în vreun fel minunatele daruri pe care albinele ni le oferă, poate face aceasta cultivând plantele melifero-polenifere şi transformându-şi grădinile în “paradisuri ale albinelor”. Care sunt principalele produse apicole?

Mierea – aliment deosebit de apreciat, cu proprietăţi energizante, de stimulare a digestiei, laxative, diuretice, antibacteriene (împiedică dezvoltarea germenilor şi este un bun conservant), antiinflamatoare etc. şi alte efecte specifice, în funcţie de specia de plantă din care provine.
Se recomandă în stări de oboseală, lipsa poftei de mâncare, constipaţie, tuse, viroze respiratorii, faringite, plăgi (ajută la cicatrizarea lor, în uz extern). Este bine să se ia zilnic, dimineaţa, 1-2 linguri de miere, pe stomacul gol. Atenţie la diabetul zaharat! (mierea e contraindicată)

Polenul – este un excelent supliment nutritiv, cu efect atât tonic (anabolizant), cât şi stimulent (şi chiar afrodiziac). De reţinut că este foarte bogat în aminoacizi liberi, vitamine şi enzime, foarte uşor de asimilat de către organism, furnizând o cantitate importantă de energie corpului. Se recomandă în caz de astenie fizică, psihică şi sexuală, lipsa poftei de mâncare, constipaţie (polenul reglează tranzitul intestinal!), colită, ateroscleroză, hipercolesterolemie, stări depresive, hepatită cronică, ciroză hepatică. Este bine să se ia zilnic, 1-2 linguriţe dimineaţa, pe stomacul gol, în amestec cu miere. Nu se înghite nemestecat, ci se mestecă până se dizolvă. Pentru cei sănătoşi, se recomandă polenul poliflor, însă dacă există o problemă de sănătate, se recomandă în special polenurile monoflorale, mai ales sub formă propaspătă, conservate în miere sau prin congelare, deoarece astfel se păstrează mult mai multe din principiile active.

Propolisul – binecunoscut antibiotic, antifungic, antiparazitar, cicatrizant şi antiinflamator.
Se recomandă în infecţii respiratorii, stomatologice şi în sfera ORL, boli de piele, depresie, edeme. Se pot mesteca zilnic 2-3 grame pe zi de propolis brut. Atenţie, există şi persoane alergice la propolis.

Veninul de albine – este un produs complex, care, utilizat în doze mici, stimulează capacitatea de apărare şi de refacere a organismului. Are în principal un efect de stimulare a circulaţiei sangvine, de vasodilataţie, creşte fluiditatea sângelui şi stimulează sistemul endocrin.
Se recomandă în caz de reumatism (artrite, artroze), spondiloze, radiculite, nevralgii şi inflamaţii ale nervilor, astm bronşic, boli degenerative ale ţesutului conjunctiv, boli neurologice, boli dermatologice, durere cronică. Atenţie, pot exista persoane alergice la venin; de aceea trebuie ca, înainte de utilizarea oricărui produs care conţin venin de albine, să se facă o testare a sensibilităţii. Se foloseşte cel mai frecvent în uz extern, sub formă de unguent (Apireven), aplicat pe locurile dureroase. În bolile cronice, se utilizează sub formă de preparate injectabile standardizate sau sub formă de înţepătură directă sau micro-înţepătură (tehnică japoneză).

Lăptişorul de matcă – folosit pentru creşterea rezistenţei organismului. Se recomandă în caz de stări de oboseală, lipsa poftei de mâncare, anemie, convalescenţă, boli cronice ale ficatului, stări depresive, astenie sexuală, infertilitate (ajută ovulaţia şi menţinerea sarcinii), îmbătrânire, ateroscleroză.

Păstura (sau “pâinea albinelor”) – e aproape un produs alchimic, greu de procurat. Este un aliment proteic complex, recomandat în special în bolile cronice de ficat, dar şi la cei care au nevoie de suplimente proteice.

Apilarnil-ul – produs obţinut din larve de trântor – este îndeobşte cunoscut ca un tonic sexual masculin.

 sursa: www.apifitoterapie.ro

Somnul de pranz protejeaza inima de boli

Persoanele care trag cate un pui de somn la pranz, indiferent de frecventa sau durata, prezinta cu 34% mai putine riscuri de a deceda din cauza unei maladii cardiace fata de cei care nu fac acest lucru. O arata un studiu realizat de o echipa de cercetatori din Grecia. La cercetare, desfasurata pe o perioada de sase ani, au luat parte 23.681 de femei si barbati cu varste cuprinse intre 20 si 86 de ani. Studiul a mai scos la iveala faptul ca o siesta la pranz de 30 de minute, de trei ori pe saptamana, reduce cu 37% riscurile de deces provocat de o boala cardiaca.