Sucul de ridichie neagră

Ridichea neagră conţine vitaminele A, B,C, P, potasiu, calciu, iod, magneziu, sulf, enzime şi un ulei volatil sulfurat – rafanolul.

Are proprietăţi antiscorbutice, antialergice, antitusive, tonifică respiraţia, stimulează ficatul şi provoacă golirea vezicii biliare, menţine nivelul de hormoni în echilibru.

Sucul de ridiche neagră este indicat în diverse boli ale ficatului, litiază biliară, dischinezii, coliciste cronice, afecţiuni pulmonare, bronşite cronice, astm bronşic, tuse, alergii, reumatism, artrită, probleme digestive (ajută la digestie), rinită, sinuzită, afecţiuni ale toiroidei.

Sucul se obţine din frunze şi rădăcini cu ajutorul mixerului electric. Se administrează 4 – 6 linguri pe zi.

Sucul de ridiche poate fi folosit şi în amestec cu miere. Se amestecă un sfert de litru suc de ridiche neagră cu o jumătate de pahar de miere. Se consumă 3 – 6 linguri între mese. Tratamentul se menţine până la ameliorare şi este indicat în dischinezie biliară, favorizând eliminarea bilei.

Pentru tratarea bronşitei cronice, tusei şi răguşelii se prepară un amestec dintr-o jumătate de pahar de suc de ridichi negre şi o jumătate de pahar de miere. Amestecul se păstrează în frigider. Se consumă 1-2 linguriţe pe zi, pentru adulţi.

Tot pentru tratamentul tusei se poate folosi siropul obţinut în felul următor: se taie o ridiche neagră în jumătate. În fiecare jumătate se face o gaură adâncă în care se pune miere. Se lasă la macerat 6 ore după care siropul este gata. După consumarea siropului se mai poate pune încă o dată miere. Sunt suficiente câteva zile de tratament.

Sucul de ridiche mai poate fi folosit în combinaţie cu suc de morcov, păstârnac sau pătrunjel.

articol scris de: Angela Elena Beju

Încă nişte fotografii deosebite

Topul alimentelor sănătoase

Broccoli
In general, toate legumele cu frunze verzi sunt foarte bogate in vitamina C si diverse substante care pot preveni cancerul, precum genisteina. De asemenea, are o valoare nutritiva ridicata, fiind bogat in zaharuri, vitamine (in special vitamina C) si provitamine si contribuie la fixarea calciului, ceea ce previne problemele sistemului osos.

Afine
Se recomanda consumul de fructe proaspete, deoarece astfel isi pastreaza proprietatile nutritive. Sunt bogate in antioxidanti, acid elagic (cu proprietati anticancerigene), fibre, precum si vitaminele B2, C si E. Totodata, ajuta la mentinerea sanatatii ochilor si acuitatii vizuale.

Tomate
Frumoasele legume rosii constituie o bogata sursa de licopen (un antioxidant puternic, care previne cancerul si incetineste procesul de imbatranire a celulelor). De asemenea, licopenul ne ajuta sa prevenim afectiunile coronariene.

Usturoi
De multe ori ne ferim sa-l consumam, insa cat de sanatos este! Contine calciu, magneziu, sulf, potasiu si vitamina C, fiind un important antioxidant si reducand colesterolul. Usturoiul are si proprietati antibacteriene, ajutandu-ne sa ne mentinem pielea stralucitoare si, nu in ultimul rand, prevenind racelile.

Salata verde
Sanatoasa si gustoasa, salata verde este unul dintre cele mai bune alimente naturale. Este bogata in vitamina C, fier si zinc, elemente esentuale pentru a avea unghii frumoase si par sanatos si stralucitor.

Prune uscate
Pana cand vom intra in sezonul acestor fructe, ne putem multumi cu “rudele” lor apropiate, prunele uscate. Desi le lipsesc unele substante, ca urmare a procesului de deshidratare, prunele uscate sunt mult mai bogate in antioxidanti care protejeaza pielea, comparativ cu fructele proaspete. Cu alte cuvinte, cu cat mai multe prune uscate, cu atat mai multe sanse de a intarzia momentul (oricum, inevitabil) al aparitiei primelor riduri. Contin si potasiu, fier, si vitaminele din grupa B.

Fasole cu bobul mare
Acestea contin antioxidanti, fibre, proteine, acid folic, potasiu, fier, magneziu si zinc.

Nuci si migdale
Bogate in vitamina E, seleniu (cu rol in producerea anticorpilor si contribuind la buna functionare a tiroidei), zinc, si acizi grasi, nucile si migdalele n-ar trebui sa ne lipseasca. De asemenea, au un rol important in actiunea altor anticorpi si enzime din organism.

Iaurt
Consumul zilnic al unui pahar de iaurt ne ajuta sa ne mentinem sanatatea sistemului digestiv, protejand sistemul imunitar si prevenind aparitia unor eczeme si alergii.

Mere
Cum le-am putea uita? Contin quercetin (un bioflavonoid care lupta impotriva radicalilor liberi, ajuta metabolismul, intareste sistemul imunitar si are proprietati antiinflamatorii), fibre, potasiu, acid malic (contribuie la metabolism si producerea energiei), pectina (fibra solubila care regleaza nivelul colesterolului), vitaminele A si C.

Culegerea, uscarea si păstrarea plantelor

Pentru a culege corect plantele trebuiesc cunoscute locurile unde cresc, cerinţele lor faţă de mediu, precum şi perioada de timp optimă pentru acest lucru. Astfel sunt plante care cresc pe câmpii şi care au nevoie de multă lumină sau plante care cresc în pădurile de la munte şi care nu au nevoie de prea multă lumină. Majoritatea plantelor se culeg pe timp uscat. Se culeg numai acele plante care cresc în zone curate din punct de vedere ecologic, evitând pe cele din zonele poluate, de la marginea şoselelor, de pe lângă calea ferată sau din parcurile oraşelor mari. Trebuie evitată culegerea florilor de tei din arborii de la marginea drumurilor, mai ales în oraşele mari sau culegerea frunzelor de viţă de vie de pe lângă garduri. Atât florile de tei cât şi frunzele de viţă de vie se încarcă în acest caz cu plumbul care se găseşte în atmosferă, metal toxic pentru organism. Iată cum în loc să obţinem o infuzie benefică din flori de tei, obţinem un lichid toxic pentru organism. La fel se intampla dacă se culeg plante ca traista ciobanului, păpădie sau pătlagină de pe lângă calea ferată, se obţin din ele infuzii care pot afecta sănătatea. De asemeni recunoaşterea şi determinarea corectă a plantelor este foarte importantă, căci se pot face confuzii dăunătoare pentru sănătate.

Pentru fiecare plantă există un timp optim pentru a fi culeasă, timp care corespunde cu perioada când conţinutul de substanţe active este maxim. Unele plante au perioada optimă de recoltare vara, altele toamna, altele primăvara şi altele chiar iarna. De fapt contează nu numai anotimpul în care pot fi culese dar şi ca ora din zi sa fie cea mai favorabilă. Astfel florile de muşeţel este bine să fie culese în timpul prânzului.

Plantele trebuiesc ocrotite, culegând numai acele părţi din ele de care avem adevărată nevoie. Dacă culegem flori, frunze sau bucăţi de scoarţă, trebuie să procedăm în aşa fel să nu distrugem întreaga plantă si regenerarea ei sa fie posibilă. Recoltarea diferă mult în funcţie de planta culeasă şi de specie. Rădăcinile se culeg toamna târziu sau primăvara devreme prin săpat cu cazmaua sau cu ajutorul unei alte unelte potrivite. Ele pot fi culese chiar şi pe timp ploios.

Scoarţa se recoltează primăvara devreme cu ajutorul unui cuţit pentru că în această perioadă ea conţine maximumul de substanţe active acumulate în vara precedentă.

Tulpinile, frunzele şi florile se culeg doar în perioada de înflorire, florile şi frunzele se culeg pe vreme stabilă cu soare, fără umiditate.

Fructele se recolteză direct cu mâna sau cu ajutorul unor pieptani speciali ca în cazul afinelor sau prin scuturare. Ele sunt recoltate dimineaţa în zori sau noaptea.

Seminţele sunt recoltate toamna târziu pe timp răcoros, dimineaţa sau seara, când sunt deplin dezvoltate.

Mugurii se recoltează primăvara devreme. De la majoritatea speciilor mugurii se culeg în perioada de dinaintea desmuguririi spre deosebire de conifere când se culeg după desmugurire. Nu se culeg toate plantele de pe o suprafaţă. Se lasă o aşa numită bază care să asigure supravieţuirea plantelor pentru a avea de unde culege şi în anii care urmează. Plantele culese se pun în coşuri împletite din nuiele. Astfel ele nu se înăbuşe şi sunt bine aerisite. Plantele culese nu se pun în pungi de plastic pentru că se deteriorează. Dacă se culeg mai multe tipuri de plante ele se pun în coşuri diferite. Recoltarea trebuie să se facă în zilele în care luna este plină sau când luna este aproape de faza maximă. Persoanele care recoltează trebuie să fie calme, liniştite, cu gânduri bune şi frumoase, cu încărcătură energetică pozitivă pentru a îmbogăţi plantele cu vibraţii poztive. Plantele culese pot fi eficiente numai în cazul în care le uscăm corespunzător şi le păstrăm cu grijă.

Uscarea trebuie făcută cât mai repede şi în mod natural, fie la soare fie la umbră pentru că plantele nu trebuie să transpire, să mucegăiască sau să intre in fermentatie. Ele se aşează în strat nu prea gros pe o pânză sau pe o hârtie albă în locuri curate şi bine aerisite. Nu utilizaţi ziare, reviste sau alte tipărituri, deoarece vegetalele proaspete absorb cerneala tipografică care este deosebit de toxică. În timpul uscării plantele se întorc din când în când pentru a nu se înegri. Majoritatea plantelor şi în special frunzele şi florile se usucă la umbră, dar rădăcinile, bulbii sau fructele se usucă la soare. Unele plante pot fi legate în bucheţele atârnate cu frunzele în jos şi apoi uscate. Astfel putem usca levănţica, lămâiţa, rosmarinul, mărarul, leuşteanul sau pătrunjelul. Pentru uscare pe timp de vară sunt necesare 3 – 7 zile pentru frunze şi 20 – 30 de zile pentru rădăcini sau scoarţă groasă. O plantă este uscată corespumzător dacă frunzele ei pot fi sfărâmate iar tulpina se rupe pocnind. În general dacă uscarea este bună culoarea plantei ramâne apropiată de cea naturală. Nu se usucă împreună plantele mirositoare cu cele nemirositoare. În cursul procesului de uscare plantele pierd mult în greutate. Astfel pentru a obţine 1 kilogram de plante uscate trebuie să se culeagă, în funcţie de specie, între 1,5 – 8 kilograme de plante proaspete. Plantele uscate se păstrează în pungi sau saci de hârtie, cuti de carton sau recipiente de sticlă cu capac. Nu se folosesc borcane sau pungi din mase plastice. Plantele uscate pot fi folosite timp de 1-3 ani de la recoltare după care se aruncă.

autor: Angela Elena Beju