Un lucru esenţial la biserica creştină e sacramentul Sfintei Comuniuni, deşi nu Iisus a fost cel care a fondat această instituţie. Geneza zice că, secole înainte de Iisus, Melchisedek, preot al celui Prea Înalt, a venit să-l întâmpine pe Abraham cu pâine şi vin.
Dar comuniunea nu trebuie limitată la a înghiţi, din când în când, câteva pişcoturi binecuvântate de preot. Fiecare din noi e un Mare Preot, e vocaţia noastră să ne înfăţişăm înaintea celulelor noastre, în fiecare zi, ca oficiant ce le aduce pâine şi vin. Dacă jucaţi acest rol conştient, celulele vor primi o reală comuniune, adică elementul sacru le va sanctifica munca, iar bucuria ce o simt în faptul că pot să-şi facă munca, se va reflecta în voi.
Pentru a înţelege misterul Cinei Domnului, trebuie să începeţi cu mâncarea, cu hrana. Desigur, toate exerciţiile spirituale, respiraţie, contemplaţie, identificare sunt o formă de comuniune, dar pentru a înţelege, trebuie să începeţi înţelegând nutriţia. Nu e uşor pentru toţi să mediteze sau să contemple, oamenii pot să nu aibă condiţii sau ocazii bune, sau chiar darul. Dar toţi mănâncă şi în fiecare zi. Felul în care înţelegeţi comuniunea e să începeţi pe plan fizic.
Pentru a comunica se face un schimb: dai ceva şi primeşti ceva în schimb. Zici că tot ce faci când mănânci e să iei, dar greşiţi, de asemenea daţi ceva. Dacă nu, nu comunicaţi. Denumirea adevărată e de schimb divin. Eucaristul Sfânt îţi aduce binecuvântare, dar dacă iei fără a da dragoste şi respect, nu e comuniune, e necinstit. Când iei, trebuie să dai. Dacă dai cu dragoste şi respect credinţa ta, vei primi elementele divine. Cei care se împărtăşesc din Sfântul Eucarist fără această atitudine sfântă, nu se vor transforma niciodată, pentru că nici un obiect nu acţionează asupra noastră, ci încrederea şi dragostea ce o punem în obiect ne influenţează.
Pentru a comunica cu Dumnezeu, trebuie să-i dai Lui dragostea, gratitudinea, loialitatea. Nu că El ar avea nevoie de orice I-ai putea da tu, El e aşa de bogat că nu ar avea nevoie de nimic, ci eşti tu cel care, vrând să-i dai ceva din inimă şi suflet trezeşti anumiţi centri spirituali, iar calităţile şi virtuţile divine încep să curgă abundent.
Acum să ne întoarcem la nutriţie. Chiar şi când găteşti o masă trebuie să te gândeşti când atingi mâncarea că o impregnezi cu dragoste. Vorbeşte cu ea: ” Tu care îmi aduci viaţă de la Dumnezeu, te iubesc şi te apreciez, ştiu ce bogăţie extraordinară e în tine. Am o familie, milioane de locuitori în mine pe care să-i hrănesc, aşa că te rog dă-le ceva din viaţa abundentă pe care o ai”. Dacă îţi formezi obiceiul să vorbeşti astfel mâncării când mănânci, ea se va transforma în putere şi lumină, pentru că tu comunici cu Natura.
E inteligent să crezi că doar când primeşti Sfântul Eucarist comunici cu Dumnezeu? Totul depinde de faptul dacă eşti conştient sau nu că El şi-a pus viaţa în mâncarea pe care o mănânci. Când o mănânci în aceste condiţii eşti ca preotul care a binecuvântat pâinea şi vinul şi în fiecare zi când mănânci, intri în comunicare cu viaţa divină.
Cred în înţelegerea şi respectarea lucrurilor sacre şi de aceea vă invit să practicaţi aceste lucruri. Ştiu că vine timpul când fiecare din noi va fi preot în faţa Eternului. Preot e cel care înţelege creaţia lui Dumnezeu, care o iubeşte şi o onorează cu toate creaturile ei. Preot e cel dedicat lui Dumnezeu; El e mai presus de toate, nu primeşte ordine de la nimeni, nu poate fi luat cu forţa şi închis într-un pişcot pentru toţi. De ce să-l forţăm, când El intră de bunăvoie în mâncarea noastră în primul rând? Nu-i place să fie obligat. Adesea când credem că El e aici, El nu e.
Exagerând importanţa Sfintei Comuniuni, oamenii au neglijat importanţa hranei, nutriţia noastră zilnică şi comuniunea. Am uitat că această mâncare ne leagă de Dumnezeu. Doresc să vă deschid ochii asupra faptului că mâncarea ce o mâncaţi este tot aşa sacră ca şi Gazda, pentru că este Natura pe care El a preparat-o cu chintesenţa lui. Poate binecuvântarea unui preot adăuga ceva la asta?
Biserica a informat oamenii aşa greşit că acum e greu să-i faci să înţeleagă minunile pe care Dumnezeu le-a creat. Ce au creat ei, dar ce a creat El … ei sunt mai presus de asta. Dacă întrebaţi un preot el nu va zice că se consideră superior lui Dumnezeu, dar în practică e exact ca şi când s-ar plasa deasupra. În loc să zică: “Respectaţi viaţa, copii, pentru că totul e sacru, totul în Natură e talisman pe care El l-a pus pentru noi”, contează biserica, comuniunea, rozarul, etc.
Nu micşorez rolul preoţilor, sau a comuniunii, eu vreau să deschid noi orizonturi pentru voi, ca voi să vedeţi că Sfânta Comuniune este un act indispensabil care trebuie repetat în fiecare zi. Comunicând de 2-3 ori pe an, ce credeţi că se schimbă în voi? Nimic, să vibreze cu tine şi viaţa ta, te bucuri întorcându-te la ea; a devenit acasă.
La fel şi la mâncare. Curios, nimeni nu se gândeşte că mâncarea are nevoie să fie tratată într-un anumit fel pentru a se forma o legătură între voi, ca ea să fie familiarizată cu tine şi nevoile tale. Înainte de a fi pusă pe masă, a fost mânuită şi împachetată de tot felul de persoane. Trebuie sa creeaţi o legatură între voi si mâncare pentru a o adapta nevoilor specifice proprii, pentru că dacă celulele voastre rămân aceleaşi, veţi rămâne ceea ce sunteţi. Pentru a schimba corpul, corpul fizic care e aşa de încăpăţânat, trebuie să faci eforturi să-l transformi în fiecare zi cu tot gîndul, dragostea, credinţa şi în final această carcasă veche şi dură va începe să vibreze.
Ritualurile religioase instituite de biserică nu trebuie să ascundă religia. Adesea ne limităm la o viziune îngustă a religiei şi lăsăm tot restul în umbră. Ce bine face dacă religia căreia îi aparţii ascunde creaţia lui Dumnezeu şi îi împiedică pe oameni să se întoarcă la El?
( va urma )
articol scris de: Omraam Mikhael Aivanhov
