Reţeta sună ca şi cum am înşirui ingredientele unei licori magice preparată de o vrăjitoare din poveşti. Pune un pic de rădăcină de Echinacea, adaugă frunze de Pau d`Arco, presară frunze de măslin şi, în final, adaugă gheara mâţei. Reteţeta este, într-adevăr, imbatabilă. Cel puţin, virusurile, bacteriile, fungii, nu-i pot rezista. În apărarea sistemului imunitar, împotriva microorganismeler care atacă organismul, efectul reţetei este ca a celei din basme. Însă, în acest caz, bucătăria vrăjitoarei seamănă mai degrabă cu un laborator ştiinţific.
Hidebert Wagner, profesor la Universitatea din Munchen, a descoperit că cele cinci tipuri de alcaloide existente în compoziţia plantei gheara mâţei, ajută la recunoaşterea şi anihilarea microorganismelor, bacteriilor, virusurilor, fungilor şi paraziţilor existenţi în organism. S-a dovedit că diminuează şi extinderea tumorilor. Substanţele active din gheara mâţei blochează funcţionarea radicalilor liberi în organism, au efecte antiinflamatoare şi antioxidante. Cercetările efectuate de College of Traditional Chinese medicine din Shangai au confirmat că una din alcaloidele întâlnite în gheara mâţei previne formarea trombozelor în pereţii vaselor sanguine, având drept consecinţă scăderea hipertensiunii arteriale şi îmbunătăţirea circulaţiei sanguine. Datorită acestui efect, planta reduce riscul accidentelor vasculare cerebrale şi al infarctului miocardic.
În opinia dr. Klaus Keplinger, profesor la Universitatea din Innsbruck – Austria, unele substanţe active din gheara mâţei ajută la formarea hematiilor şi astfel contribuie la prevenirea procesului de hemoliză. Acesta este important pentru bolnavii care urmează chimio- sau radioterapie.
Pau d`Arco este originar din America de Sud. Era utilizat de pe vremea incaşilor pentru vindecarea diferitelor boli. Conform cercetărilor medicale, extractul din frunza de Pau d`Arco ucide microorganismele, ameliorază inflamaţiile şi durerile cauzate de bacterii, virusuri şi fungi. Se recomandă cu succes şi în afecţiunile tumorale. Conţine şi vitamina A, B, şi C, zinc, seleniu, fier, magneziu şi mangan. Are şi efect laxativ.
În anul 1957, a fost descoperită oleuropeina – substanţa activă existentă în frunzele măslinului, care scade hipertensiunea arterială. Măslinul ameliorează alergiile, oboseala cronică. Extractul arborelui are capacitatea de a pătrunde în celulele afectate şi de a împiedica înmulţirea virusurilor şi extinderea infecţiei. Sprijină eficienţa mecanismului de apărare a organismului. De asemenea, împiedică şi oxidarea periculoasă a colesterolului „rău” (LDL).
Începând din anii 1950, au fost efectuate peste 200 de cercetări care au confirmat efectul benefic al Echinaceei asupra sistemului imunitar. Este unul dintre cei mai cunoscuţi fortifianţi ai sistemului imunitar, cu acţiune virucidă. Substanţele active – polizaharidele – din compoziţie sunt deosebit de eficiente împotriva microorganismelor. De asemenea, planta este utilă şi în tratarea unor afecţiuni acute cum ar fi: răceală, gripă, traheită, amigdalită, cistite, dermatite şi colite. Prin efectul vasodilatator, scade tensiunea arterială.
Extractul împiedică cu rezultate bune înmulţirea virusului herpetic şi gripal. Herpesul care apare pe buze este cunoscut de oameni de sute de ani; simptomele, cu excepţia medicilor, le cunosc cel mai bine persoanele afectate. Aţi fi crezut, însă, că abia în acest secol a devenit cunoscut faptul că este cauzat de virus ? Infecţia cu virusul herpetic este deosebit de frecventă şi, conform estimărilor, 70-80 la sută din populaţia vârstei a treia este purtătoare. Infecţia se răspândeşte de la om la om. În multe cazuri, ne infectăm fără să ne dăm seama. Când simptomele dispar şi rănile se vindecă, credem că totul este în ordine. Din păcate, nu. Virusurile migrează de pe mucoasa bucală, pe calea nervilor senzitivi, mai ales spre ganglionii senzitivi, unde se cantonează în celulele nervoase şi aşteapă să fim afectaţi de ceva, de exemplu febră, indigestie, traumă psihică, stres, menstruaţie, etc. Atunci, se reactivează. Din nou se înmulţesc, cauzând herpesul. Virusul stă la pândă în fiecare persoană, dar la cei la care s-a activat o dată, va reapărea mereu. Odată cu slăbirea sistemului imunitar, apare din nou şi această stare se poate repeta chiar lunar.
Poate este mai puţin cunoscut faptul că există mai multe tipuri de virusuri.
Din păcate, în afară de virusul care apare pe buze, numit HSV-1 (herpes simplex virus 1), se cunosc mai multe virusuri ale herpetice. Din această familie face parte şi virusul care cauzează varicela, prin care am trecut mulţi în copilărie. Acest virus se comportă, după derularea infecţiei, exact ca şi celelalte. Rămâne în celulele nervoase ale cornului posterior al măduvei şi, dacă organismul este slăbit, provoacă, la vârsta adultă sau chiar mai înaintată, zona Zoster, care nu numai că este neplăcută la vedere, dar este şi foarte dureroasă. Virusul, denumit la fel de simplu HSV-2 (herpes simplex virus 2) cauzează mici vezicule, chiar ulceraţii la nivelul zonelor genitale; se răspândeşte numai pe cale genitală şi la naşteri poate provoca complicaţii. Recent, în urma experimentelor pe culturi de ţesuturi, s-a constatat că virusurile de tip 1 şi 2 pot degenera şi se pot transforma, putând declanşa tumori.
Trebuie să menţionăm că reînnoirea frecventă a herpesului poate cauza şi tulburări psihice. Herpesul poate îngreuna relaţiile sexuale, iar în anumite joburi – de exemplu, în cazul angajaţilor din instituţiile de sănătate sau care manevrează alimente – poate împiedica desfăşurarea activităţii. Reapariţia frecventă crează o stare de tensiune, teama că simptomele vor reapărea exact în momentele cele mai nepotrivite şi chiar şi acest factor psihic poate duce la reapariţia herpesului.
Este important să reamintim că planta creşte capacitatea generală de apărare a organismului. Reduce inflamaţia şi împiedică difuzarea agenţilor patogeni din focarele de infecţie. Protejează ţesuturile organismului de efectul nociv al bacteriilor.
Lizina este un aminoacid antiviral specific. Datorită capacităţilor sale antiepidemice, este eficient, în primul rând, împotriva virusului herpetic, dar se poate administra şi în cazul gripei sau împotriva bacteriilor. Are rol în formarea şi activitatea proteinelor, anticorpilor, hormonilor şi enzimelor şi, prin aceasta, fortifică sistemul imunitar. Lizina este importantă pentru obţinerea unor proteine. Indirect, participă la creşterea organismului, vindecarea ţesuturilor, formarea anticorpilor, secreţia enzimelor şi hormonilor.
Zincul este un mineral esenţial, participând în procesele metabolice a peste 200 de enzime. Din păcate, conţinutul de zinc al alimentelor scade în urma proceselor culinare (fierbere, coacere, etc.). În rândul sportivilor, carenţa de zinc apare din cauza transpiraţiei abundente. Aceasta duce la perturbarea activităţii enzimelor şi la scăderea nivelului de proteine. Zincul participă şi la metabolismul acizilor graşi. Este elementul cel mai important al procesului apărării antivirale, luând parte la formarea limfocitelor T, care nu se pot forma în absenţa zincului.
În concluzie, componenţii amintiţi mai sus distrug agenţii patogeni, fie ei bacterii, virusuri sau fungi. Ameliorează inflamaţiile şi durerile cauzate de aceştia şi stimulează funcţionarea sistemului imunitar. Au efect diuretic, de detoxifiere al ficatului şi rinichilor, antioxidant, ameliorează simptomele alergice, sunt fortifianţi ai inimii şi hipotensivi; de asemenea, au efect laxativ. Ameliorează simptomele oboselii cronice, combate stresul, ameliorează simptomele premenstruale deranjante, tulburările de menstruaţie şi simptomele neplăcute ale afecţiunilor prostatei.
