Ca urmare a expunerii permanente a organismului nostru la diverse solicitări chimice şi psihice (stres) din mediul înconjurător, precum şi a calităţii necorespunzătoare a alimentelor consumate, necesarul zilnic al unui plus de vitamina C (acid ascorbic) pentru menţinerea sănătăţii, este deja unanim acceptat.
De această substanţă depinde, de fapt, nu numai stabilitatea oaselor şi a ţesuturilor conjunctive, dar şi sănătatea sistemului imunitar, sinteza unor hormoni importanţi şi, parţial, activitatea detoxifiantă a ficatului. De asemenea, această substanţă asigură, în cea mai mare parte (aproximativ 80%) a compartimentului lichidian, protecţia organismului împotriva radicalilor liberi. Absenţa totală a acesteia în piele, în periost, în articulaţii şi în organele interne, provoacă hemoragii, hematurii, dureri osteoporotice şi slăbiciuni musculare, precum şi o predispoziţie accentuată spre infecţii, ceea ce poate duce chiar la moarte. Şi carenţa parţială creează probleme de sănătate. Din cauza unui aport insuficient raportat la necesităţile noastre, ne confruntăm, în primul rând, cu două consecinţe majore.
- Prima, se referă la probabilitatea tot mai mare de degenerare canceroasă a celulelor, ca urmare a mecanismului de acţiune a radicalilor liberi, a căror formare este în funcţie de acţiunea substanţelor nocive din mediu asupra organismului. În cazul unei cantităţi insuficiente de vitamina C, reacţia în lanţ a radicalilor liberi din compartimentul lichidian (intercelular, intracelular) al organismului cuprinde şi materialul ereditar din nucleul celular (gene, DNA, proteine) pe care-l degenerează, cauzând, la acest nivel, mutaţii care apoi vor da naştere la celule canceroase.
- A doua, se referă la apariţia unor boli nervoase, imunologice şi cardiovasculare – care au deja un caracter epidemic din cauza suprasaturaţiei de stres din zilele noastre – prin scăderea capacităţii de rezistenţă la stres a organismului. De capacitatea de rezistenţă la stres a organismului nostru este răspunzător – în linii mari – hormonul secretat de glandele cortico-suprarenale, numit cortizol. Pentru sintetizarea acestuia este nevoie de vitamina C.
În cazul unui aport insuficient de vitamina C, organismul foloseşte cantitatea de care dispune, în funcţie de priorităţi, pentru desfăşurarea unor procese considerate mai „importante”, motiv pentru care nu se mai sintetizează o cantitate suficientă de cortizol. Ca o consecinţă, nu se mai poate produce adaptarea la mediul înconjurător (la frig, cald, foame, accidentări, îndepărtarea de primejdii, lupte, etc), iar organismul se epuizează rapid şi intră în colaps.
Conform argumentelor ştiinţifice, stările amintite, consecinţele, nu pot fi declanşate doar de insuficienţa vitaminei C, substanţă în stare pură, ci şi de absenţa sau existenţa în cantităţi reduse a altor substanţe cu care conlucrează. Se pare că bioflavonoidele (flavonglicozidele) sunt cele mai importante substanţe care însoţesc vitamina C. Dovada cea mai elocventă a conlucrării constă în faptul că – având amândouă efect antioxidant – sunt capabile să se protejeze una pe cealaltă de oxidare, proces care ar duce la pierderea eficienţei lor.
Flavonoidele au şi alte efecte fiziologice importante, descoperite de eminentul biochimist maghiar Szent-Györgyi Albert, în decursul studiilor efectuate asupra vitaminei C (descoperită tot de el). Acesta a observat că pierderea permeabilităţii capilarelor sanguine nu poate fi înlăturată doar prin administrarea acidului ascorbic. Pentru aceasta este nevoie şi de alte substanţe, de anumite flavonglicozide, din rândul cărora pe unele le-a şi separat, în anul 1936, şi le-a denumit vitamine de reglare a permeabilităţii (vitamine P). Experimente efectuate pe animale de laborator cărora li s-a administrat hrană lipsită de bioflavonoide şi care a cauzat avitaminoză P, au demonstrat că, independent de concentraţia vitaminei C, pielea acestora s-a fisurat la cea mai mică apăsare şi a început să sâgereze. S-a constatat şi faptul că vitaminele P cresc nivelul calciului din sânge, cresc coagulabilitatea sângelui şi scad permeabilitatea celulară. Prin activitatea lor asupra pereţilor capilarelor sanguine, împiedică extravazarea lichidului de inflamaţie şi a proteinelor în ţesuturi, reducând astfel gravitatea diferitelor procese inflamatorii şi/sau alergice.
La vârste mai înaintate, o boală cu frecvenţă crescută este insuficienţa venoasă cronică şi, ca o consecinţă a acesteia, apariţia ulcerului venos la nivelul gambei. În aceste cazuri, ca un efect al acţiunii tensiunii crescute asupra venelor care şi-au pierdut elasticitatea, în ţesuturi se revarsă un lichid acid, oxigenarea ţesuturilor se deteriorează şi se acumulează produşi ai metabolismului celular. La nivelul gleznelor apar edeme nedureroase. Proteinele ajunse în ţesuturi provoacă iritaţii, apar inflamaţii şi eczeme ale pielii, care pot duce la ulceraţii. Efectul flavonoidelor a fost testat, în cadrul a mai multor studii, asupra unui număr de aproximativ 481 de bolnavi. După un tratament de 28 de zile cu flavonoide, analiza fiecărui parametru a demonstrat o îmbunătăţire semnificativă, motiv pentru care cercetătorii consideră aceste molecule suplimente eficiente în cazul acestei afecţiuni.
De atunci, au fost descoperite foarte multe flavonoide, cu efecte asemănătoare, în plante. Toate acestea s-au dovedit a avea efect antioxidant şi prin aceasta, acţiune antitumorală puternică. Examinând persoane cu risc cancerigen crescut (fumători, alcoolici, persoane care lucrează cu substanţe chimice, etc.) s-a constatat că la cei care au consumat flavonoide sau vitamina C cu flavonoide, frecvenţa apariţiei tumorilor a fost semnificativ mai mică.
În concluzie, deci, despre produsele care pe lângă vitamina C conţin şi bioflavonoide, se poate spune că, pe lângă eficienţa lor în prevenirea cancerului şi efectul protector împotriva stresului, reduc semnificativ gravitatea diferitelor procese inflamatorii şi alergice, sistează hemoragiile tegumentare de natură capilară, hematuriile, reduc permeabilitatea vaselor capilare şi a membranelor celulare referitor la proteine şi, ca un supliment, îmbunătăţesc semnificativ insuficienţa venoasă cronică, infecţiile, bolile ficatului şi ale rinchilor.
Atenţionări, contraindicaţii, efecte secundare:
- Produsul consumat în doza recomandată nu are nici un fel de efecte secundare, dar poate apărea sensibilitate individuală faţă de subtanţa activă.
- Persoanele cu afecţiuni cronice, care se află sub supravegherea permanentă a medicului, trebuie neapărat să se consulte cu acesta înainte de administrarea produsului.
Mod de administrare: 1-3 tablete zilnic.
